Va era dor de vampirel sau de lupisor? Ei bine se pare avem un prim trailer pentru Eclipse, un teaser. Si astfel continua nebunia. Cand ma gandesc ca filmul apare abia la sfarsitul lui iunie ma incearca o usoara durere de cap – in unele cazuri stau prost cu rabdarea.
Cum va suna replica lui Jacob: “I’m going to fight for you, until your heart stops beating,” he tells Bella?Parca vad imagini din carte… Cea mai frumoasa dintre toate. Dar am mai zis.
Inglorious bestards nu e genul de film la care m-as uita in mod normal, e prea Tarantino ca sa zic asa – cu umorul negru caracteristic, mult sange, impuscaturi… Si totusi m-a tinut cumva prinsa in fata ecranului. Nu mi-a placut si nu pentru ca nu ar fi fost un film bun, ci pentru ca a fost prea bun. A reusit sa surprinda atata rautate, meschinarie, un trecut odios ca sa zic asa… Prefer sa vad filme de groaza pe banda decat unul de acest gen. Mai multe nu spun, daca nu l-ati vazut vi-l recomand. E sangeros de bun.
Sa fiti siguri ca a venit primavara. Si ce daca miroase a iarna, si ce daca gerul ne izbeste dusmanos in fata in fiecare dimineata, si ce daca zapada continua sa cada in fulgi disperat de reci… Cred ca zilele astea sunt doar o confirmare a primaverii ce vine, doreste sa ne ia prin surprindere si va exploda in curand prin toate parcurile, in toti copacii.
De la 1 martie e primavara, soarele straluceste ascuns dupa nori. Sa-i zambim pentru a ajunge mai repede la noi, sa ne incalzeasca fetele si sufletul.
Mi-era tare dor de lumea animata a lui Walt Disney… Am asteptat destul de mult The Princess and the Frog, din pacate atat de mult incat asteptarile mi-au fost prea mari. Parca as fi vrut o poveste mai imbarligata putin, poate mai mult Tania – printesa decat Tania – broscuta… Cu toate astea mi-a placut ideea de print imperfect. De obicei ni se puneau pe tava printi perfecti – barbatii ideali, acum avem parte de un stangaci, un greiere daca stau bine sa ma gandesc – exact ca in fabula aia cu Greierele si Furnica. Mi-ar placea si o continuare cu ei doi normali…
Putea ATB sa lipseasca? Evident, nu. Doar e martie. A fost vineri la Cluj in club Obsession. Din pacate nu am fost acolo, dar stiu sigur ca atmosfera a fost incendiara. Nici nu putea fi altfel. Confirmarea o am de la amicul meu Fakey, reporterul de serviciu. Enjoy!
6.03.2010 – Inca un Mission bifat! Inca un Paul van Dyk. Cum a fost? Fenomenal! PvD este el insusi un fenomen.
Dar sa incep mai bine cu nemultumirile, prea imi stau pe creier. De fapt nemultumirea… am ajuns pe la 23.30 – 24.00 in speranta ca nu va fi prea aglomerat avand in vedere faptul ca PvD intra de obicei tarziu. Si totusi era plin. Ne-am aventurat mai in fata, poate-poate. Degeaba. Era la fel de plin ca in spate, dar mai cald! Macar atat.
Si apoi, treptat, pana a intrat domnul fenomen si inca o ora a fost atat de plin ca nu puteai misca decat degetul daca stateai cu mana in sus. A intrat la 2 si 10. De la 3 am inceput sa ne miscam putin coatele si apoi piciorul. Trecand peste acest inconvenient, muzica a fost de milioane. Poate ca nu m-a miscat foarte tare de la inceput, insa incepand cu Home toate mixurile au fost foarte tari. Nu prea am ce sa mai zic, cuvintele nu pot cuprinde sentimentul care te incearca atunci cand esti acolo. Parca ti se sting toate gandurile, toate grijile si muzica iti resursciteaza simturile.
… sau Percy Jackson & the Olympians: The Lightning Thief. Un titlu prea lung pentru un film atat de mic. Nu voi incepe sa critic, sa lovesc in stanga si-n film pentru ca filmul este exact ce am crezut ca va fi – o poveste draguta.
Legendele nemuritoare cum sunt cele ale Olimpului, vin cu stropul de inspiratie de care este nevoie… pentru ca na, cand nu este inspiratie apelam la trecut, la continuari ale altor filme (unele trase de par grav). In cazul de fata, am regasit niste “imagini” cam fumate sau puse in scena foarte stangaci… de grupa mica asa.
Baiatul devenit peste noapte semizeu se trezeste in tabara semizeilor. Trecerea de la lumea lui la cea fantastica este extrem de usoara. Tata e Zeul apelor! Super tare! Apoi pleaca in calatoria vietii pentru a-si salva mama din infern. Uau ce curaj pe capul lui! Ca si legendarul Fat Frumos al nostru sau chiar Greuceanu (de asta mi-a adus aminte pe tot parcursul aventurii) Percy avea prietenii alaturi, avea de gasit 3 obiecte magice (fatidica cifra 3), a trebuit sa se lupte cu monstrii – vezi minotaurul, hidra, Medusa… sa mai zic? Apropos de Medusa, serpii aia de pe capul ei sunt oribili. Bleah!!!
Percy Jackson & the Olympians: The Lightning Thief (2010)
Si finalul ramane intr-un fel deschis, nu s-a pupat cu fata! Deci ar trebui sa existe o continuare. Trebuie sa stim daca “au trait fericiti pana la adanci batraneti”.
Si totusi filmul mi-a placut. Mi-a placut foarte mult ideea de apa, de puterea pe care ne-o da apa. Poate ca e si un mesaj subliminal aici, beti apa – cel putin 2 litri pe zi – ca sa capatati imunitate! Ok. Gata cu glumele. Pentru o seara relaxanta, filmul merge perfect. Nu agita, nu enerveaza, e pur si simplu o combinatie draguta de vechi si nou, a celor coborati din cer cu cei de pe pamant. Cum sunt semizeii.
Nu stiu daca era cazul unei continuari a lui Wolverine, insa pentru actorul asta as putea vedea n “va urma”-uri! Iar Wolverine are ceva… Uitati-va si voi putin!
Bun, despre ce e vorba in urmatorul film: Wolverine, interpretat de acelasi Hugh Jackman, pleaca in Japonia. Wolverine 2 se va baza pe mini-seria de patru numere de benzi desenate realizate de Frank Miller in 1982, in colaborare cu Chris Claremont. Este tot un fel de intoarcere la origini a eroului, dar, daca X-Men Origins: Wolverine se intorcea la Adam si Eva, am putea spune ca mini-seria se ocupa de Cain si Abel. Wolverine impresioneaza un maestru ninja cu puterile sale, iar acesta îl invita in Tara soarelui rasare, unde-l va pregati in tot felul de tehnici de lupta asiatice. In ceea ce priveste partea sentimentala a povestii, trebuie sa spunem ca supereroul se va indragosti de frumoasa Itsu (numele inseamna “pace”), cu care va avea un copil, Daken, unul dintre principalele personaje ale unei alte serii de comics. (Cinemagia.ro)
Bun, v-a convins? Pe mine da, dar trebuie sa mai citesc o data. Am retinut doar Wolverine, Hugh Jackman, 2011.
Astazi am avut toata ziua senzatia ca este joi, am intrebat in stanga si dreapta… dar nimeni nu se indura sa-mi spuna ca este joi. Adevarul doare si adevarul de azi m-a durut foarte tare. Insa razele soarelui mi-au amortit dezamagirea, parca sunt din ce in ce mai treaza… a venit primavara si nu ma satur sa o spun. Parca am renascut odata cu gradele ce au crescut in termometre, parca am dezbracat haina aia rece a deprimarii si am reintrat in circuitul vietii.
Astazi a fost miercui. Peste cateva minute va fi joi, cu un picior aproape in week-end. Parca dorintele infloresc si ele la umbra sperantei de mai bine, mai frumos, mai cald.
Am crezut ca de azi va fi soare, chiar am vrut sa cred ca primavara va rasari de astazi. Si totusi nu a fost nevoie de el, soarele, pentru a simti primele zvacniri de primavara. Soarele este acolo, ascuns dupa nori si eu sunt el uneori.
Astazi a fost agitatie, agitatie din aia de 1Martie, cu martisoare, zambile, ghiocei, nebunii… Poate ca soarele nu isi spune cuvantul zilele astea, insa florile cu siguranta spun cu toata frumusetea lor ca e primavara!
Si nu uitati ca saptamana asta sunt babele. A mea e pe 4, cica ar fi legata de ziua de nastere… Dar ce e cu babele astea, nu stiu sa zic ceva concret (cu toate ca era o vreme in care parca stiam mai multe detalii). Daca voi stiti mai multe, lasati un semn p-aici. Din cate vad vor fi niste babe cam ploioase!
Nu stiu daca era cazul unei continuari a lui Wolverine, insa pentru actorul asta as putea vedea n “va urma”-uri! Iar Wolverine are ceva… Uitati-va si voi putin!
)
