does valium give you diarrhea buy cheap valium cuanto cuesta valium

ambien daytime nap ambien generic ambien lorazepam interaction

is it safe to take percocet and xanax buy xanax no prescription xanax mild withdrawal

what does tramadol sell for on the street tramadol online overnight use of tramadol in dentistry

stora pupiller tramadol buy tramadol tramadol on military drug test

can tramadol overdose fatal order tramadol online tramadol hcl 377

is 20mg of valium a lot valium no prescription needed stronger 10mg valium 2mg xanax

does injecting tramadol get you high tramadol 50mg tramadol en el perro

manisa soma barış eczanesi soma online intercontinental resort abu soma soma bay

calculo de depreciação pelo metodo da soma dos digitos carisoprodol soma soma studio vancouver review

Recomandă-mi o carte, i-am spus. După ce a privit în jur câteva secunde, a ales o cărțulie mică, albă, cu doi pești pe copertă, și mi-a întins-o. Citește asta, mi-a zis, o să-ți placă.

Ea si El

Citisem anterior câteva texte scrise de Aurora Liiceanu, prea puține. Nu am întrebat-o pe C. despre carte. Am primit-o cu zâmbet și, recunosc, cu o mare curiozitate. Continue Reading »


Stiu ca ai ceva de spus. Comenteaza tu primul! »


Nu-mi aduc aminte să fi plâns vreodată pentru o jucărie, cel puțin nu în fața părinților. Dar mă atașam de ele, de jucăriile mele, de parcă aveau viață. Le-aș fi ținut alături de mine ziua și noaptea, cum altfel să fi ajuns să dorm cu tricicleta? Aveam câțiva anișori, îmi povestea mama, când am primit în dar o minune de tricicletă. Îmi aduc aminte că pe tabla albă care înlocuia spițele erau pictate buline roșii. Era o bijuterie. Și, da, mi-a fost atât de dragă, încât, în prima noapte bijuteria roșie a dormit cu mine în pat. Nu ar fi primul caz de acest gen. Mi s-a întâmplat să îndrăgesc în timp păpuși, ursuleți, chiar și primii pantofi sport pe care îi numeam cu mândrie adidași. Jucăriile, lucrurile mele aveau viață iar eu voiam ca ele să fie fericite.

copilarie

O amintire frumoasă, apropo de reclama cu murdărirea este bună, este cea în care găteam pentru păpuși. Și nu neapărat partea cu gătitul era importantă, cât momentele în care trebuia să spălăm vasele. Continue Reading »


Stiu ca ai ceva de spus. Comenteaza tu primul! »


“Do you know the difference between pain and suffering?” “Pain is always there. But suffering is a choice.” - Pennsatucky (Taryn Manning)

Sezonul 4 al seriei TV Orange is the New Black m-a răvășit. Au trecut câteva zile de când am terminat de vizionat ultimele două episoade și nu reușesc să mă adun. Gândul îmi este acolo, în film, alături de personaje. Sunt pregătită să mă revolt, să urlu alături de ele și acum parcă ar fi frumos să funcționeze mașina timpului pe care Lolly a construit-o (aflați în film despre ce e vorba).

Orange is the new black

Dacă nu urmăriți serialul, vi-l recomand din toată inima. Este amuzant, este trist, este revoltător. Eu l-am descoperit pe când citeam cartea cu același nume (știți că are la bază o carte, da?!). Continue Reading »


Stiu ca ai ceva de spus. Comenteaza tu primul! »


Acum ne despartim. Povestiri ineditePentru că fiecare om trebuie să ajungă în ceruri în felul lui. (Traffic West)

Acum ne despărțim, carte dragă. M-ai minunat cu ale tale povestiri, paisprezece momente excepționale. Te voi recomanda prietenilor mei cititori. Ești de luat acasă, de citit și recitit. Acestea mi-au fost cuvintele atunci când am terminat de citit cartea lui Truman Capote, Acum ne despărțim. Povestiri inedite.

Pentru a mai sta puțin în lumea lui Capote am citit Postafața semnată de Hilton Als, redactor la revista The New Yorker, dar și Postfața semnată de David Ebershoff, editor la Random House. Am fost surprinsă. Recunosc, nu am fost interesată până acum de viața autorului, de povestea lui. Auzisem doar că scrie bine, citisem anterior Mic dejun la Tiffany și câteva povestiri, dar cam atât. Faptul că povestirile de față au fost scrie în adolescență și în prima tinerețe m-a lăsat fără cuvinte. “Am început să scriu serios cam pe la unsprezece ani”, spune el. Continue Reading »


Sunt 2 comentarii. Spune-ti si tu parerea! »


 ”…așa e viața, ne dă ceva, ne ia altceva, dar niciodată nu ne lasă de izbeliște. Are rezervat pentru fiecare dintre noi câte o minune și ne uimește de fiecare dată.”- Ana, Încă o dorință

 Inca o dorinta - 2 ani

Astăzi e o zi specială. S-au împlinit doi ani de la lansarea cărții Încă o dorință. 7 iulie a fost și este o zi magică.

Uneori mă întreb unde s-au dus acești ani, de ce am senzația că timpul zboară mai repede decât ar fi cazul, dar îmi trece repede. Privesc către dorințele împlinite, către micile bucurii care mi-au înseninat și cele mai negre zile și îmi dau seama că timpul este, de fapt, de partea mea. A noastră. Continue Reading »


Stiu ca ai ceva de spus. Comenteaza tu primul! »


Războinicul Vânător și Crăiasa ZăpeziiWe blind ourselves to the truth because we are weak, because we hope. But there’s no hope for love. Love ends in betrayal. Aye and always.

V-ați întrebat vreodată ce a fost înainte de Alba-ca-Zăpada? Eu nu. Am luat povestea ca atare și m-am bucurat de finalul cu “au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. În urmă cu patru ani am văzut filmul Snow White and the Huntsman care, după părerea mea, a fost mai mult despre vrăjitoare decât despre Alba-ca-Zăpada (am scris aici). La momentul respectiv mi-ar fi plăcut ca vânătorul să aibă un rol mai important și, cumva, povestea să meargă mai departe. Dorința mi s-a împlinit!

The Huntsman: Winter’s War (Războinicul Vânător și Crăiasa Zăpezii) vine să completeze imaginea de ansamblu cu ce a fost înainte și după momentul Alba-ca-Zăpada. Acel final fericit pe care l-am primit în 2012 se schimbă într-unul sumbru, căci vrăjitoarea mai are un as în mânecă. Oglinda. În plus, are și o soră de care a avut grijă să-i semene. Continue Reading »


Stiu ca ai ceva de spus. Comenteaza tu primul! »


Poate asta simți când întâlnești un alter ego. Când citești pe alt chip gândurile tale pe care credeai că le poți ascunde. (Zi liberă)

Când Anca mi-a spus că ar vrea să îi pictez un tricou*, am știut că va fi un desen cu lămâi. Ceea ce nu am știut însă, a fost faptul că odată tricoul pictat eu voi fi prinsă pentru câteva zile în povestirile ei. Trebuia să știu povestea feliilor de lămâie, așa că am deschis cartea, am citit povestirea care dă titlul volumului și am rămas locului.

Când vine vorba de volume de proză scurtă, îmi place să las câte o zi între povestiri. Multe dintre ele sunt atât de concentrate, de tulburătoare, încât e nevoie de timp pentru a le asimila, pentru a ieși de sub vraja pe care autorul o aruncă asupra mea. În cazul de față, vraja a avut un efect dublu: pe de o parte aveam nevoie de timp pentru a trăi povestirea, pe de altă parte eram curioasă cu ce voi fi surprinsă în următoarea povestire. Și au fost câteva care mi-au tăiat răsuflarea. Continue Reading »


Cineva a comentat. Spune-ti si tu parerea! »


Cu ochii pe geam

M-am mutat într-o zonă a orașului care nu mi-a plăcut niciodată. Ori de câte ori îmi vizitam mătușa îi spuneam că îmi place la ea – blocul ei este înconjurat de copaci, de verdeață și liniștea e perturbată doar de glasurile copiilor și trilurile păsărilor –, dar că nu m-aș muta niciodată în zonă. E prea departe de centru, parcările sunt supraaglomerate, traficul e groaznic. După mulți ani de critici la adresa acestei zone, m-am trezit fix în mijlocul ei. Ba mai mult, zona e lipsită de copaci, zgomotul este infernal. De la trafic și până la picamere, de la basculante și până la Dorei ce urlă după alți Dorei, am parte zi de zi de câte un concert de lopată și bormașină.

cu ochii pe geam

Stau cu ochii pe geam și visez că verdele de peste drum, verdele dintre blocurile vecine va fi și în fața blocului meu, visez că sunt parcări, că șantierul este înlocuit de liniștea de altădată. Apoi mă trezesc din visare. Am un drum de făcut. Continue Reading »


Stiu ca ai ceva de spus. Comenteaza tu primul! »


Sunt momente în care e bine să închidem ochii și să ne lăsăm duși de val, să spunem da atunci când nu-ul ne ține strâns în brațe. Nu se știe niciodată ce sau cine ne așteaptă după colț pentru a ne oferi semnul de care avem nevoie – pentru a ne recăpăta încrederea în noi, pentru a zâmbi, pentru a face o schimbare.

Am spus da unei invitații primite din scurt. Nu știam exact despre ce e vorba, ce se lansează, ce se promoveasă la respectivul eveniment. Știam localul, știam ora și că sunt +1 pe lista de invitați. Nu este o situație în care să mă simt tocmai în largul meu. Continue Reading »


Stiu ca ai ceva de spus. Comenteaza tu primul! »


A venit vara. Vine ATB

Câți ani au trecut de la 9 PM (Till I Come) – ATB? Aș număra verile în care am ascultat prima dată acele sunete pe care le recunosc și în somn (riff de chitară, ha!), dar mi-e teamă că anii trecuți peste mine, peste noi, sunt nepermis de mulți. Copiii născuți în acel an sunt acum adolescenți, au vârsta pe care o aveam eu în anul cu pricina. Da, a trecut o viață și, uneori, mă întreb când s-a dus. Nu mă întreb cum, am amintirile, am sertare întregi, cufere cu amintiri pe care le car cu mine oriunde m-aș duce. Unele sunt luminoase, altele cenușii, dar ele m-au adus aici. Ele sunt cele care mi-au arătat drumul și m-au ajutat să nu mă abat de la el.

ATB - Arene

Mi-a plăcut ATB din prima clipă. M-am îndrăgostit de muzica lui de la prima melodie și m-am reîndrăgostit an de an. Nu a fost niciun alt DJ care să mă facă să simt muzica la fel. Continue Reading »


Stiu ca ai ceva de spus. Comenteaza tu primul! »


Older Posts »