is 20mg of valium a lot valium no prescription needed stronger 10mg valium 2mg xanax

does injecting tramadol get you high tramadol 50mg tramadol en el perro

manisa soma barış eczanesi soma online intercontinental resort abu soma soma bay

calculo de depreciação pelo metodo da soma dos digitos carisoprodol soma soma studio vancouver review

order ultram Lancaster buy tramadol tramadol bijwerking na stoppen

what is the chemical formula for valium buy valium online valium for intestinal spasm

where to buy ambien otc buy ambien ambien vs generic ambien

Am avut o perioadă în care citeam două sau trei cărți în paralel. Aveam o carte în geantă, una la serviciu (citeam în pauze, uneori) și alta acasă, pe noptieră. Când o carte îmi plăcea foarte mult sau era pe sfârșite, îi acordam mai multă atenție. Le lăsam pe celelalte și o devoram pe aceasta. Apoi reluam lecturile în paralel.

american-horror-story-wallpaper

La fel mi se întâmplă acum cu serialele*. De fiecare dată când ajung la finalul unuia spun că nu mă apuc de altul până nu le termin pe cele începute deja. Dar, culmea, se întâmplă să dau peste câte un nou serial căruia nu îi pot rezista. Continue Reading »


Sunt 37 comentarii. Spune-ti si tu parerea! »


În urmă cu niște ani, să tot fie vreo șaptesprezece, mă amuzam atunci când mătușa mea se oferea să facă clătite. Îi spuneam că nu știe, că nu îi ies, apoi, după ce o mâncam pe ultima, o felicitam și îi spuneam că a avut noroc. Să vedem dacă îți ies și data viitoare, ziceam. Ea râdea și îmi făcea jocul. Eu eram fericită, pierdeam pariuri (da, puneam și pariu că nu îi ies) dar câștigam clătitele mult visate.

clatite-gem

Mi-a venit și mie timpul să fac clătite. Pe primele le-am cam ratat (cele din imagine, mai sus). Eram sigură că vor ieși, dar am uitat un mic detaliu și au ieșit uscate. Au fost totuși comestibile. De la a doua serie de clătite, o săptămână mai târziu, au ieșit bine. Ba chiar aș putea spune că, dintre toate, cele pe care le prefer sunt ale mele. Continue Reading »


Sunt 20 comentarii. Spune-ti si tu parerea! »


În această primăvară am ajuns la concluzia că este cazul să-mi schimb laptopul. Cel vechi, un Toshiba de aproape 10 anișori, m-a convins cu sforăielile lui de râjniță că a venit momentul să merg mai departe. L-am iubit. Timp de aproape un deceniu mi-a fost aproape la bine și la rău, a suportat multe mititelu’, deși avea ficatul făcut praf (adică bateria care nu mai ținea nici două minute). Prin martie, după lungi căutări, discuții și mai vechea mea problemă cu atașatul de lucruri (am scris aici), am găsit acel laptop care părea să mi se potrivească. Perioada de acomodare a fost destul de lungă. Ba nu îmi placea că era prea wide, ba nu erau culorile ok, ba era touch-ul de pe display nu știu cum… Într-un final, m-am obișnuit iar pe bătrânul Toshi l-am trimis acasă, la ai mei.

laptop

În urmă cu vreo două luni, minunatul Yoda a-nceput să leșine periodic. Ba intra în stand by și nu mai ieșea, ba se închidea când îmi era lumea mai dragă (trăiască Auto Save-ul), apoi, cireașa de pe tort sau, mai bine zis, Continue Reading »


Stiu ca ai ceva de spus. Comenteaza tu primul! »


Scriu rar în ultima perioadă. Prea rar pentru toate ideile pe care le am, pe care le trec pe hârtie în speranța că într-o zi se vor transforma în povești cu care să vă încânt.

Povestea de astăzi, vă spun de pe acum, nu este una fericită. Finalul, deși lipsește, sper din toată inima că va fi unul fericit.

eu-si-mada

Pe M. am cunoscut-o în prima zi de liceu. Avea cei mai frumoși ochi verzi pe care îi văzusem până atunci. Poate din cauza fardului mov pe care îl purta, poate din cauza genelor lungi și dese. Aveam să aflu mai târziu că fardul mov era menit să-i camufleze ochiul vânăt. Nu mai știu ce i se întâmplase, dar imaginea ei din prima zi de școală mi-a rămas întipărită în minte. Continue Reading »


Stiu ca ai ceva de spus. Comenteaza tu primul! »


Bridget, ce-am mai râs!

bridget-jonesMi-era dor să ies râzând de la un film. Ori de câte ori văd o comedie sper să fie măcar o scenă la care să râd până-mi dau lacrimile. Se întâmplăm rar, e adevărat, dar când se întâmplă vreau să știe lumea întreagă și-mi doresc ca toți cei care ajung la filmul cu pricina să se amuze cel puțin pe jumătate din cât m-am amuzat eu. Cel puțin!

Înainte să intru în detalii, peste care puteți oricum să săriți, vă recomand să vedeți Bridget Jones’s Baby. Este cel mai amuzant film pe care l-am văzut anul acesta (nu că ar fi fost prea multe amuzante) și rețeta perfectă pentru a-ți descreți fruntea, a alunga norii și a te relaxa. Am râs cu lacrimi, da, și m-a durut puțin și maxilarul.

Bridget Jones, care a cucerit lumea în urmă cu vreo 15 ani (când a trecut timpul?!), se întoarce pe marele ecran pentru a-și continua aventurile de burlăciță zăpăcită, amețită, neîndemânatică sau cum vreți voi să-i spuneți. Continue Reading »


Sunt 3 comentarii. Spune-ti si tu parerea! »


Atunci când îmi place un loc, revin. Îmi place să descopăr locuri noi, dar mai mult îmi place senzația de familiar. Spunea cineva, cred că într-un film, că dacă ajungi să cunoști meniul pe dinafară, continuă să-l deschizi pentru a nu fi privit de cei din jur ca fiind vreun ciudat care merge într-un singur loc. Mi s-a părut amuzantă replica și o folosesc atunci când prietenul stă cu meniul închis și-l citește în minte. Da, avem câteva astfel de locuri în care mergem “la sigur”. Dacă recomand un local, să fiți siguri că am fost acolo de cel puțin 3 – 4 ori. Din păcate, nu sunt multe feluri de mâncare pe care le pot recomanda (pe gustate) căci am obiceiul să comand unul sau două feluri care îmi plac mult de tot. Revin în restaurantul x pentru coaste, în localul y pentru burgeri, în localul z pentru ciorbă de pui a la grec…

louisiana_042

Zilele trecute am descoperit un local nou pe care, deși l-am vizitat o singură dată, trebuie să vi-l recomand. Cum l-am descoperit? Continue Reading »


Stiu ca ai ceva de spus. Comenteaza tu primul! »


O zi diferită

Fiecare dintre noi avem zile mai bune sau mai puțin bune, avem luni în care totul pare a fi întors pe dos și luni în care lucrurile bune apar unul după altul. Când anul pare a fi cu totul o gaură cenușie în care ne afundăm cu fiecare zi ce trece, ajungem să ne agățăm de orice întâmplare pozitivă – orice rază de lumină, fie ea și imaginară – sperând că aceea va fi începutul perioadei în care vom fi bombardați cu vești bune. Se spune că nu ni se dă mai mult decât putem duce, dar cât putem duce? Care este punctul critic pentru fiecare dintre noi?

masina-de-scris

Nu știu cum a fost pentru voi acest an (din câte am auzit în jurul meu, nu a fost unul grozav), dar vă pot spune că la mine a părut că s-au aliniat planetele pentru a-mi da șuturi și vești proaste. Faptul că nu am picat în butoiul cu depresie se datorează oamenilor dragi din jurul meu, cărților pe care le citesc și mantrelor pe care le rostesc zi de zi. Nu vă voi povesti despre zilele mele negre, ci de una singură plină de soare. Continue Reading »


Stiu ca ai ceva de spus. Comenteaza tu primul! »


Cea mai frumoasă zi din vara asta e azi. Mi-am pus șosete. Geamul e deschis și aerul rece intră în cameră la fiecare adiere de vânt. Am pielea de găină și parcă mi-aș lua pe mine niște pantaloni lungi sau o bluză. Dar nu, senzația de răcoare e prea plăcută. Visez la o zi ca asta de câteva luni, din prima vacanță, din a doua vacanță.

E o zi în care chiar și plimbările cu autobuzul ar fi minunate. Este o trecere bruscă, ușor bulversantă, dar e binevenită. Ieri după-amiază eram în autobuz. Multe dintre scaune erau libere, dar am ales să stau în picioare. Continue Reading »


Sunt 2 comentarii. Spune-ti si tu parerea! »


Recomandă-mi o carte, i-am spus. După ce a privit în jur câteva secunde, a ales o cărțulie mică, albă, cu doi pești pe copertă, și mi-a întins-o. Citește asta, mi-a zis, o să-ți placă.

Ea si El

Citisem anterior câteva texte scrise de Aurora Liiceanu, prea puține. Nu am întrebat-o pe C. despre carte. Am primit-o cu zâmbet și, recunosc, cu o mare curiozitate. Continue Reading »


Cineva a comentat. Spune-ti si tu parerea! »


Nu-mi aduc aminte să fi plâns vreodată pentru o jucărie, cel puțin nu în fața părinților. Dar mă atașam de ele, de jucăriile mele, de parcă aveau viață. Le-aș fi ținut alături de mine ziua și noaptea, cum altfel să fi ajuns să dorm cu tricicleta? Aveam câțiva anișori, îmi povestea mama, când am primit în dar o minune de tricicletă. Îmi aduc aminte că pe tabla albă care înlocuia spițele erau pictate buline roșii. Era o bijuterie. Și, da, mi-a fost atât de dragă, încât, în prima noapte bijuteria roșie a dormit cu mine în pat. Nu ar fi primul caz de acest gen. Mi s-a întâmplat să îndrăgesc în timp păpuși, ursuleți, chiar și primii pantofi sport pe care îi numeam cu mândrie adidași. Jucăriile, lucrurile mele aveau viață iar eu voiam ca ele să fie fericite.

copilarie

O amintire frumoasă, apropo de reclama cu murdărirea este bună, este cea în care găteam pentru păpuși. Și nu neapărat partea cu gătitul era importantă, cât momentele în care trebuia să spălăm vasele. Continue Reading »


Stiu ca ai ceva de spus. Comenteaza tu primul! »


Older Posts »