Nu pot spune ca m-am omorat dupa efectele 3D. De fapt ma enerveaza la culme, ma obosesc. Prefer filmele normale. Dincolo de acest mic inconvenient, Underworld: Awakening este de vazut. Kate Beckinsale are ceva care te tine lipit cu ochii de ecran, pe cat de mica si firava este (pe langa adversari) pe atat de bataioasa este. Nu ai cum sa nu fii fermecat… cel putin de costumul ei.

Underworld: Awakening (2012)

Intrebarea care ramane la final este: “Where is Michael?” Cel mai probabil ca vom afla in urmatoarea parte a seriei.

Desi initial nu am gasit foarte atragator subiectul, dupa vizionarea filmului am ajuns la concluzia ca trebuie vazut neaparat. Cine si-ar cumpara o gradina zoologica? Cine ar fi suficient de nebun incat sa ia viata de la zero intr-un alt loc, cu o cu totul alta ocupatie, sa isi implice familia si sa traiasca aventura in acest fel? Poate doar cei care au ajuns pe marginea prapastiei, aproape de colapsul emotional. In aceasta situatie se afla Benjamin Mee, omul care porneste pe un nou drum, catre o noua viata. O viata plina de culoare, de frumos, de energie pozitiva… Piedicile nu lipsesc, insa nevoia de schimbare, de a trece peste amintirile triste care inca il bantuie il ajuta sa treaca peste dificultati.

Poate ca solutia pentru a evita depresia nu este aceea de a cumpara un zoo, insa mesajul filmului vine ca o palma pentru noi, cei care ne lamentam din diverse si care care nu reusim sa ne punem nici macar teluri, dar pai sa le si realizam… Orice este posibil daca vrei cu adevarat, daca crezi cu adevarat. Si primul pas e cel mai important, acele 20 de secunde in care iei decizia, marea decizie, oricat de nebuneasca ar fi.

Va recomand acest film pentru imaginile superbe, pentru povestea deosebita, pentru fetita care te cucereste de la primele replici, pentru animalele frumoase si nu in ultimul rand pentru ca este un caz real.

We Bought a Zoo(2011)

O alta impresie despre film aici.

The Decent: part2 (2009)

In cazul in care nu stiti ce film sa vedeti va recomand The Girl with the Dragon Tattoo. Cartea, in traducere Barbati care urasc femeile, m-a atras la un moment dat, insa nu m-a convins. Poate ca era nevoie de mai mult decat un simplu “citeste-o ca e tare!” sau poate ca mi-a fost o oarecare teama ca ma va prinde, captiva, astfel incat nu o voi mai lasa din mana pana la cel de-al treilea volum. Sunt in perioada cartilor mai subtirele… Dar nu despre carte vroiam sa va vorbesc, ci despre film. Fata cu un dragon tatuat (nu imi place deloc cum suna in romana, e cam fortat si ma duce cu gandul la alta fata, cu cercel de perla) nu este deloc filmul la care m-as fi asteptat… am preferat sa nu ma gandesc ca va fi asa sau pe dincolo, ci sa fiu luata prin surprindere. Vazusem trailerul cu ceva timp in urma si m-a cucerit coloana sonora. Filmul mi-a parut dur, dar am crezut ca muzica e cea care mi-a lasat acea senzatie metalica…

Coloana sonora e doar o parte din marele tot care se numese Fata cu un dragon tatuat sau poate din intreaga trilogie Millenium. Filmul e genial de la distributie si pana la fiecare decor, detaliu, gest al actorilor. Lisbeth – fata noastra cu tatuaj(e) – este pe cat de dura pe atat de fragila, are momente in care pare o papusa ce urmeaza a se frange in mii de bucatii si momente in care poate misca muntii cu privirea, cu un simplu gest. E copila-eroina suparata pe viata, trecuta prin experiente de care nimeni nu ar trebui sa aiba parte si care leaga intreaga poveste de parca ea ar fi inima care pompeaza viata prin venele fiecarei scene.

Este un film dur, brutal, te tine prins timp de doua ore si jumatate si astepti un raspuns. Astepti rezolvarea misterului cu sufletul la gura… iar daca ai citit cartea, astepti sa vezi cum a fost pusa in scena, cum au prins viata cuvintele cartii. Tare mi-ar placea sa va spun mai multe despre film, dar as risca sa va stric placerea de a fi impresionati. Poate e devreme sa ma pronunt, insa Fata cu un dragon tatuat ar putea fi filmul anului 2012!

The Girl with the Dragon Tattoo (2011)

Departe de a fi un thriller, Soul Surfer vine sa ne arate in cuvinte / imagini simple ca viata merge inainte si nimic nu ne poate opri din drumul nostru. Atunci cand ai un vis totul e posibil, chiar si in cele mai grele situatii. Si este o lectie pe care Bethany, o primeste la un moment dat si care, intr-un fel, ii da energia de care are nevoie mai tarziu… intotdeauna e bine sa schimbi perspectiva, daca ceva e prea greu de inteles, ciudat sau dificil, incearca sa schimbi unghiul din care privesti. Vei vedea totul mai clar. Bethany a reusit sa-si implineasca visul, sa depaseasca limitele. De ce i s-a intamplat acest lucru? De ce a trebuit sa treaca prin acea intamplare ingrozitoare? Nici nu mai conteaza. A mers mai departe. A supravietuit si a imbratisat lumea mai mult decat ar fi putut sa o faca daca avea doua maini.

“Surfing isn’t the most important thing in life. Love is. I’ve had the chance to embrace more people with one arm than I ever could with two.”

Este mai mult decat un film exceptional, este un film despre viata, despre succes, despre forta care sta ascunsa in fiecare dintre noi. E un film de vazut!

Soul surfer (2011)

Per ansamblu, filmul e un cocktail de actori care mai de care mai frumosi, mai buni, mai de urmarit. Fiind atat de multi nu prea ai timp sa te bucuri de fiecare cat ai vrea, insa vine cu un mesaj frumos… sau mai multe. Sunt cateva povestioare care te fac sa zambesti pe alocuri. Nu a fost previzibil in totalitate, dar chiar si cu acest previzibil e perfect pentru un final de an… Actiunea se petrece in ultimele ore dinaintea sfarsitului de an si are in centrul atentiei o bila. Bila din New York care trebuie aprinsa, urcata si la miezul noptii coborata. Discursul pe care il tine Claire Morgan (Hilary Swank) intr-un moment de panica (atunci cand bila s-a blocat) vine parca sa lege toate povestile intre ele. Bila blocata e un simbol, e timpul care se opreste in loc pentru noi, pentru a ne gandi la tot ce a fost, la anul care se incheie, la promisiunile facute, realizarile pe care le-am avut, deciziile pe care nu le-am luat de teama de a nu fi raniti… asta este anul nou, o noua sansa de a face lucrurile asa cum trebuie, sansa de a ierta, de a face mai mult, de a da mai mult, de a iubi mai mult.

Va recomand acest film pentru toate figurile dragute si iubite de noi (Robert De Niro, Ashton Kutcher, Zac Efron, Hilary Swank, Michelle Pfeiffer, Halle Berry, Abigail Breslin, Jessica Biel, Jon Bon Jovi, Katherine Heigl, Sarah Jessica Parker), dar si pentru urarile de bine…

New Year’s Eve (2011)

Un an nou fericit sa aveti!

Crazy, Stupid, Love. (2011)

Ne-am adunat vreo zece colindaci să vă urăm prea fericite sărbători și să vă recomandăm câteva filme oarecum de sezon.

Cu riscul să fiu off-topic, o să recomand de Crăciun un film… având ca temă Crăciunul. Mai exact este vorba despre Surviving Christmas, un film din 2004 cu Ben Affleck, pe care l-am văzut recent şi care mi-a plăcut. Nu-i perfect, nu-i lipsit de exagerări, nu-i lipsit de defecte, dar este funny. Recomandarea lui merge pe linia: nici nevasta ta nu-i perfectă (dac-o ai, iară dacă n-o ai atunci iar nu-i perfectă, nefiind nicicum) dar ai luat-o pentru calităţile ei şi nu pentru cusururi. Aşadar, ca un exerciţiu de a privi, recomand un film cu doar 5.0 pe IMDB, relaxant, nesolicitând altceva decât muşchii faciali şi antirasist, în sensul că poate fi vizionat de către oricine.

Cel mai bun film romanesc pe care l-am vazut in ultimii ani. Si unii vor veni cu replica aia “dar cate filme romanesti ai vazut tu?!”, iar eu voi spune “TOCMAI!”

Nu am vazut multe filme romanesti pentru ca toate au un tipar, lucrurile se misca in reluare, subiectul e mereu acelasi. De aceasta data m-am documentat inca de cand am aflat despre film. Am citit despre subiect, despre actori, despre regizor. Inainte de a vedea Loverboy am vazut Eu cand vreau sa fluier, fluier. Mi-am spus parerea intr-un alt articol si nu era una foarte enuziasta, dimpotriva. Noul film al lui Catalin Mitulescu e dovada faptului ca se poate. Realizarea unui film cu adevarat bun e posibila si la noi. Nu sunt critic de film si nu ma pricep la partea tehnica. Las pe altii sa vorbeasca pe partea aceasta. Punctul meu de vedere e unul simplu, e vorba de mesajul filmului, de felul cum a fost transmis si cum l-am perceput.

Cuplul din Eu vreau sa fluier, fluier, Ada Condeescu si George Pistereanu, se regaseste in Loverboy mult mai matur, faci cunostinta cu Luca si Veli – loverboy-ul si victima lui. Dincolo de realizarea de exceptie a filmului, acesta trateaza o problema sociala, una dintre marile probleme sociale pe care refuzam sa le acceptam sau, pur si simplu, le ignoram. Traficul de persoane. Exista traficanti, exista victime. Oamenii vad in aceste victime doar “alte prostituate” si le trateaza ca atare cu “asa merita, si-a facut-o cu mana ei”. Nimeni nu sta sa se gandeasca de ce au ales ele acel drum, daca au ales acel drum. Lipsa de informare va duce mereu in acelasi punct, ignoranta este cea care duce la orori.

Loverboy (2011)

Inainte de a vedea filmul am citit cartea Ianei Matei – De vanzare: Mariana, 15 ani, carte care trateaza tocmai acest subiect. Te cutremura sa afli ca asemenea lucruri se intampla, ca in fiecare zi e posibil sa trecem pe langa un suflet pierdut, distrus de monstruozitatea unora si sa nu avem habar. Iana Matei, implicata direct in combaterea traficului de persoane a fost consultant al acestui film, motiv pentru care povestea e cu atat mai veridica.

Loverboy este primul film romanesc la care m-am implicat mai mult decat mi-as fi imaginat. Am sperat pana la final ca Luca sa nu fie monstrul care parea a fi, am sperat ca iubirea sa il transforme si astfel sa o salveze pe fata de la un sfarsit care probabil ii va fi fatal. Si trebuie sa recunosc, sper la o continuare a filmului… Va recomand acest film. Sunt curioasa cum e perceput de voi!

Muzica ne scoate din cele mai negre stari… iar filmul asta, offf, parca vine sa ne dea palme, sa ne trezim la realitate. Viata asta e al naibii de scurta, timpul trece prea repede pentru a ne pierde visele.