Inglourious Basterds(2009)

Sa fiti siguri ca a venit primavara. Si ce daca miroase a iarna, si ce daca gerul ne izbeste dusmanos in fata in fiecare dimineata, si ce daca zapada continua sa cada in fulgi disperat de reci… Cred ca zilele astea sunt doar o confirmare a primaverii ce vine, doreste sa ne ia prin surprindere si va exploda in curand prin toate parcurile, in toti copacii.

De la 1 martie e primavara, soarele straluceste ascuns dupa nori. Sa-i zambim pentru a ajunge mai repede la noi, sa ne incalzeasca fetele si sufletul.

The Princess and the Frog (2010)

Dar sa incep mai bine cu nemultumirile, prea imi stau pe creier. De fapt nemultumirea… am ajuns pe la 23.30 – 24.00 in speranta ca nu va fi prea aglomerat avand in vedere faptul ca PvD intra de obicei tarziu. Si totusi era plin. Ne-am aventurat mai in fata, poate-poate. Degeaba. Era la fel de plin ca in spate, dar mai cald! Macar atat.

Si apoi, treptat, pana a intrat domnul fenomen si inca o ora a fost atat de plin ca nu puteai misca decat degetul daca stateai cu mana in sus. A intrat la 2 si 10. De la 3 am inceput sa ne miscam putin coatele si apoi piciorul. Trecand peste acest inconvenient, muzica a fost de milioane. Poate ca nu m-a miscat foarte tare de la inceput, insa incepand cu Home toate mixurile au fost foarte tari. Nu prea am ce sa mai zic, cuvintele nu pot cuprinde sentimentul care te incearca atunci cand esti acolo. Parca ti se sting toate gandurile, toate grijile si muzica iti resursciteaza simturile.

Si imi place la nebunie senzatia asta de evadare din cotidian, sentimentul ca timpul se opreste in loc si devii martorul unei dezlanturiri generale. Imi place sa stau si sa privesc comportamentul celor din jur, cum se manifesta, cum simt muzica sau nu o simt si imi place sa inchid ochii si sa inspir sunetul muzicii (desi e destul de greu cu tot fumul care ataca din toate partile) lasand-o sa devina parte din mine si sa-mi stearga toate nelinistile. E un fel de restart general.

Spuneam aseara ca nu as suporta aglomeratia inca o data, insa senzatia aia e de milioane si nu cred ca voi reusi sa sar peste prea multe party-uri de gen. Mai ales daca e vorba de nume mari.

Abia astept urmatorul party si sper sa fie la Arene pe o vreme mai calda, sa se poata respira… si, de ce nu, sa se vada si stelele!

Legendele nemuritoare cum sunt cele ale Olimpului, vin cu stropul de inspiratie de care este nevoie… pentru ca na, cand nu este inspiratie apelam la trecut, la continuari ale altor filme (unele trase de par grav). In cazul de fata, am regasit niste “imagini” cam fumate sau puse in scena foarte stangaci… de grupa mica asa.

Baiatul devenit peste noapte semizeu se trezeste in tabara semizeilor. Trecerea de la lumea lui la cea fantastica este extrem de usoara. Tata e Zeul apelor! Super tare! Apoi pleaca in calatoria vietii pentru a-si salva mama din infern. Uau ce curaj pe capul lui! Ca si legendarul Fat Frumos al nostru sau chiar Greuceanu (de asta mi-a adus aminte pe tot parcursul aventurii) Percy avea prietenii alaturi, avea de gasit 3 obiecte magice (fatidica cifra 3), a trebuit sa se lupte cu monstrii – vezi minotaurul, hidra, Medusa… sa mai zic? Apropos de Medusa, serpii aia de pe capul ei sunt oribili. Bleah!!!

Percy Jackson & the Olympians: The Lightning Thief (2010)

Si finalul ramane intr-un fel deschis, nu s-a pupat cu fata! Deci ar trebui sa existe o continuare. Trebuie sa stim daca “au trait fericiti pana la adanci batraneti”.

Si totusi filmul mi-a placut. Mi-a placut foarte mult ideea de apa, de puterea pe care ne-o da apa. Poate ca e si un mesaj subliminal aici, beti apa – cel putin 2 litri pe zi – ca sa capatati imunitate! Ok. Gata cu glumele. Pentru o seara relaxanta, filmul merge perfect. Nu agita, nu enerveaza, e pur si simplu o combinatie draguta de vechi si nou, a celor coborati din cer cu cei de pe pamant. Cum sunt semizeii.

Bun, despre ce e vorba in urmatorul film: Wolverine, interpretat de acelasi Hugh Jackman, pleaca in Japonia. Wolverine 2 se va baza pe mini-seria de patru numere de benzi desenate realizate de Frank Miller in 1982, in colaborare cu Chris Claremont. Este tot un fel de intoarcere la origini a eroului, dar, daca X-Men Origins: Wolverine se intorcea la Adam si Eva, am putea spune ca mini-seria se ocupa de Cain si Abel. Wolverine impresioneaza un maestru ninja cu puterile sale, iar acesta îl invita in Tara soarelui rasare, unde-l va pregati in tot felul de tehnici de lupta asiatice. In ceea ce priveste partea sentimentala a povestii, trebuie sa spunem ca supereroul se va indragosti de frumoasa Itsu (numele inseamna “pace”), cu care va avea un copil, Daken, unul dintre principalele personaje ale unei alte serii de comics. (Cinemagia.ro)

Bun, v-a convins? Pe mine da, dar trebuie sa mai citesc o data. Am retinut doar Wolverine, Hugh Jackman, 2011.

Astazi a fost miercui. Peste cateva minute va fi joi, cu un picior aproape in week-end. Parca dorintele infloresc si ele la umbra sperantei de mai bine, mai frumos, mai cald.

O noapte linistita va doresc!

Astazi a fost agitatie, agitatie din aia de 1Martie, cu martisoare, zambile, ghiocei, nebunii… Poate ca soarele nu isi spune cuvantul zilele astea, insa florile cu siguranta spun cu toata frumusetea lor ca e primavara!

 Si nu uitati ca saptamana asta sunt babele. A mea e pe 4, cica ar fi legata de ziua de nastere… Dar ce e cu babele astea, nu stiu sa zic ceva concret (cu toate ca era o vreme in care parca stiam mai multe detalii). Daca voi stiti mai multe, lasati un semn p-aici. Din cate vad vor fi niste babe cam ploioase!

O primavara minunata va doresc!