Thoughts about nothing…

Cu ce melodie as putea incheia ziua asta minunata de marti, zi ce s-a stins incet intr-o noapte satinata… cu ce melodie? As asorta-o cu un vin rosu-rubiniu si cu visul unei nopti de vara. Poate ca in vis ar cadea o ploaie calda, o ploaie stralucind a bucurie. Ce melodie?

Blue October- Voice of a Friend

Daca aveti alte propuneri…

Tags: Blue October, melodie, noapte buna, Voice of a Friend

Am deschis intr-o zi o carte. Am citit un cuvant, o pagina, o poveste si nu m-am mai putut opri. I-am citit destainurile seara de seara, i-am descoperit secretele si la final de drum am realizat ca acea carte vorbea despre mine. “De ce nu-mi gasesc pe cineva” este cartea in care veti citi nu povesti, veti citi bucati de suflet, felii de viata insiropate cu valurile marii si parfumate cu vise… Este sufletul autoarei, Alina Grozea. L-a desenat in toate formele lui, in toate culorile… de la roz sidefiu si albastru-ciel pana la nuantele posomorate de cenusiu. Cati dintre noi au curajul sa se expuna cu inima deschisa la “intemperiile” umane, cati dintre noi spun cu tarie “asa sunt eu si ma schimb cand si daca vreau!”? Prea putini!

Alina spune despre “De ce nu-mi gasesc pe cineva” ca ar fi o culegere de texte. Eu i-as spune mai degraba carte de suflet, carte pe care trebuie sa o deschizi din timp in timp sa o recitesti. Vei descoperi mereu alte si alte sensuri, in functie de starea de spirit in care te gasesti. Continue Reading »

Tags: Alina Grozea, amintiri, barcelona, De ce nu-mi gasesc pe cineva, dorinta, iubire

Te iubesc, spuse ea fara sa respire. Te iubesc pana la cerul asta mare si simt cum ma topesc de dorul tau. Doar tu… Si a mai spus cuvinte multe, zile in sir, ani de-a randul. Le-a insirat pe sfoara timpului ca pe stele, una cate una, una mai luminoasa decat alta. Si-a vazut intr-o zi inelul asezat pe deget, inel frumos si delicat ca o lacrima de soare. A spus din nou te iubescul acela cu zambet cald si au trait fericiti pana la…

Oare? Am auzit-o spunand multe te iubescuri si pareau toate sincere si pentru totdeauna. Cam asta e iubirea, atunci cand se aprinde e unica, e pentru intreaga viata, are culorile curcubeului inchise in ea si totul pare fermecat. Iubirea e drogul cel mai raspandit, ne transforma de la o zi la alta in alti noi, e legal si dorit mai ceva ca aerul, ca viata. Insa isi pierde si ea efectul… Intr-o zi facem ochii mari cat cepele si cautam farame de Continue Reading »

Tags: declaratie, drog, inel, iubire, pana la adanci batraneti, pentru totdeauna

O melodie isi canta versurile pe fundal. Cafeaua imi umple camera de parfum imbatator. Afara e soare mincinos, e soare cu dinti. Iti lasa muscaturi de frig pe piele. Te-a pacalit sa iesi imbracat a primavara si te ataca la primul colt. Si totusi ii zambesti. Am inchis si eu ochii si l-am lasat sa-mi sarute fata… i-am zambit. Si acum, in caldura de dincoace de frig ma pierd in ganduri de duminica, fara inceput, fara sfarsit. Imi caut povestea inceputa candva demult si o astern pe hartie incet… azi un cuvant, maine altul. Poate vei zambi la final. Poate nu. Pana atunci te invit sa asculti o melodie…

The Weeknd – High For This

Tags: ascult o melodie, clipa de muzica, High For This, stare de duminica, The Weeknd

Sunt lucruri pe care nu le inteleg, mi-e peste putinta si nu pentru ca as fi rau-voitoare, ci pentru ca… pur si simplu nu le inteleg. Si sunt momente in care nu inteleg barbatii, altele in care nu inteleg femeile… nici pe mine nu ma inteleg uneori. Suntem cu totii niste enigme, spunem una, facem alta, promitem si uitam, sustinem soarele si luna de pe cer si apoi ne contrazicem cat e ziua si noaptea de lunga.

Nu inteleg femeile atrase de barbati care nu le vor, nu inteleg barbatii care se comporta ca niste copii, nu inteleg violenta de orice fel. Nu inteleg misoginismul si masochismul celor mai multi. De cele mai multe ori vad totul prea clar si prea simplu si nu pricep dorinta noastra de a ne complica. Nu avem probleme, ni le facem. Suntem prea fericiti, o dam in bara, facem pe dracu-n patru si intoarcem carul cu fundul in sus pentru a avea motive sa ne lamentam.

Vrem iubire, vrem sa fim liberi, vrem… si nu realizam ca dorintele ni se cam bat cap in cap. Suntem atrasi de extreme si alergam fix dupa ceea ce nu avem (inca). Obtinem si apoi alergam mai departe dupa altceva. Uneori ne punem sufletul in bratele cuiva, permitem sa ni-l terfeleasca si, mai apoi, cand ne dam seama ca nu merita, plecam. Cum se face ca tocmai atunci acel cineva isi va intoarce privirea catre noi si ne va vedea pentru prima data?

Nu inteleg, chiar nu inteleg unele lucruri si nu pricep de ce imi bat acum capul cu aceste aberatiuni… uite ca suna intr-un mare fel! Aberatiunile mele de joi inainte de vineri.

Tags: aberatii, barbati, femei, nu inteleg

In urma cu aproape 3 ani am vazut The Descent, prima parte. A fost… intr-un fel. De atunci pastrez in calculator The Descent 2, film la care aveam asteptari. De fapt am avut pana cand mi-a spus un prieten tragicul final, “de data asta mor toti”. Am incercat eu sa o intorc, insa mi s-a repetat din nou rezumatul de cateva cuvinte al filmului, astfel incat m-am hotarat sa il vad. Intr-o noapte fara luna si fara stele, pe intuneric am vazut si aceasta parte a 2a. A fost un fel de “repetir” al primei parti. Fata care scapa in primul film, Sarah, e tarata inapoi in pestera cu surprize, de parca nu i-ar fi ajuns experienta traita. Actiunea se deruleaza in sens invers primei parti. Animalutele de intuneric apar mai repede, acum le cunoastem, Sarah le stie prea bine si se poate feri de ele. Ceilalti mor, unul cate unul. Daca nu as fi cunoscut finalul, poate as fi crezut ca va scapa, desi gandirea ar fi fost de un romantism imens din partea mea. Si totusi, finalul a avut si un element surpriza. Am crezut pentru o clipa ca una dintre fete va reusi sa fuga, s-a dat o mica batalie in mintea mea “scapa, nu scapa, ba scapa, uite, a iesit… nu… dar totusi”. Si paf! A venit finalul cu deslusirea misterului. Un mister pe care va las sa-l descoperiti. Nu se apropie de efectul primului film, insa a avut si Descent-ul de fata un ceva al lui. Pentru iubitorii de gen: nu-l ratati!

The Decent: part2 (2009)

Tags: coborare intunecata, film de groaza, horror, monstri, The Descent

Ce ne-am face fara muzica? Asa cum filmele si cartile imi sunt inspiratie si vieti alternative, la fel vine muzica sa completeze golurile ramase. Imi place la nebunie cum reusesc sa gasesc alte si alte intelesuri in aceleasi cuvinte, in aceleasi melodii. Poate ca e vorba de moment, de starile prin care trec, poate ca acestea dau noi semnificatii acelorasi sunete. Am melodii pe care le ascult pe repeat ore intregi sau poate zile, nu ma satur de ele. Trec prin stari atat de diferite incat melodia capata si ea alte “imagini”. Sa asculti o melodie care-ti vorbeste despre iubire atunci cand esti cazut in urma unei despartiri te deprima mai rau sau poate te ridica. O melodie despre iubire pierduta atunci cand esti si tu pierdut vine parca sa iti dea senzatia de razbunare, de trecere peste greu si peste propriile limite. Sa asculti o melodie in care valurile marii se aud pe fundal si tie sa iti bata crivatul in geam, ei bine, asta e o pedeapsa nemeritata. Dorul imens pentru vara si pentru cerul ei senin ti se tatueaza pe inima mai accentuat si ma dureros. Dar asculti melodia in continuare pentru ca stii ca la capat de iarna va veni si vara, la capat de drum marea va fi acolo.

Ascult, da, o alta melodie. Am auzit-o de nenumarate ori, insa acum a venit cu o alta senzatie… Love is darkness in cel mai minunat mod posibil. Iubirea te ridica si te darama, te face una cu pamantul cand te astepti mai putin. Iubirea iti da aripi. O cauti in fiecare zi… Te darama cand o pierzi pentru ca stii ca nu ai avut-o, te ridica atunci cand ai impresia ca ai prins-o de o aripa pentru ca stii ca e posibil ca ea sa fie, sa ramana.

Se intampla sa caut raspunsuri in muzica sau poate sa-mi asez gandurile intr-o ordine anume in timp ce ascult o melodie sau alta. Nu melodia ofera raspunsurile, ar fi fost prea frumos, prea simplu, dar acea melodia capata semnificatii aparte atunci cand pe notele ei gasesti in tine inspiratia si raspunsurile cautate.

Sander van Doorn feat Carol Lee – Love Is Darkness

Tags: dorinta, ganduri, iubire, Love Is Darkness, Sander van Doorn feat Carol Lee, speranta

Vantul imi bate in geam cu o ploaie rece, o ploaie pe care as prefera-o alba si senina zapada. Dar nu e. 2012 a venit cu un aer de primavara ce s-a transformat brusc in ploaia asta bacoviana. Am oprit muzica pentru a asculta ploaia cum loveste tabla de sub balcon, o loveste cu dusmanie si vantul porneste alarmele, zdrangane geamuri, suiera pe la colturi ca apucatul. Oamenii au fugit pe la casele lor de cateva ore bune. Nici tipenie de om sau animal nu mai bantuie strazile. Doar ploaia se gudura pe la ferestre. As vrea ca ea sa mi te-aduca mai aproape, as vrea ca ploaia sa fie magica si sa-si arunce picaturile intru implinirea dorintelor noastre.

Mi-e frig, mi-e cald, mi-e dor…

Am ramas cu gandul la un film vazut aseara, la o carte a carei ultima pagina am citit-o acum cateva minute. Filme si carti. Zeci, sute Continue Reading »

Tags: flori de soare, ianuarie, ploaie, portocaliu, zapada

… sau Barbati care urasc femeile…

In cazul in care nu stiti ce film sa vedeti va recomand The Girl with the Dragon Tattoo. Cartea, in traducere Barbati care urasc femeile, m-a atras la un moment dat, insa nu m-a convins. Poate ca era nevoie de mai mult decat un simplu “citeste-o ca e tare!” sau poate ca mi-a fost o oarecare teama ca ma va prinde, captiva, astfel incat nu o voi mai lasa din mana pana la cel de-al treilea volum. Sunt in perioada cartilor mai subtirele… Dar nu despre carte vroiam sa va vorbesc, ci despre film. Fata cu un dragon tatuat (nu imi place deloc cum suna in romana, e cam fortat si ma duce cu gandul la alta fata, cu cercel de perla) nu este deloc filmul la care m-as fi asteptat… am preferat sa nu ma gandesc ca va fi asa sau pe dincolo, ci sa fiu luata prin surprindere. Vazusem trailerul cu ceva timp in urma si m-a cucerit coloana sonora. Filmul mi-a parut dur, dar am crezut ca muzica e cea care mi-a lasat acea senzatie metalica…

Coloana sonora e doar o parte din marele tot care se numese Fata cu un dragon tatuat sau poate din intreaga trilogie Millenium. Filmul e genial de la distributie si pana la fiecare decor, detaliu, gest al actorilor. Lisbeth – fata noastra cu tatuaj(e) – este pe cat de dura pe atat de fragila, are momente in care pare o papusa ce urmeaza a se frange in mii de bucatii si momente in care poate misca muntii cu privirea, cu un simplu gest. E copila-eroina suparata pe viata, trecuta prin experiente de care nimeni nu ar trebui sa aiba parte si care leaga intreaga poveste de parca ea ar fi inima care pompeaza viata prin venele fiecarei scene.

Este un film dur, brutal, te tine prins timp de doua ore si jumatate si astepti un raspuns. Astepti rezolvarea misterului cu sufletul la gura… iar daca ai citit cartea, astepti sa vezi cum a fost pusa in scena, cum au prins viata cuvintele cartii. Tare mi-ar placea sa va spun mai multe despre film, dar as risca sa va stric placerea de a fi impresionati. Poate e devreme sa ma pronunt, insa Fata cu un dragon tatuat ar putea fi filmul anului 2012!

The Girl with the Dragon Tattoo (2011)

Tags: Daniel Craig, Fata cu un dragon tatuat, Rooney Mara, The Girl with a Dragon Tattoo

In ultima perioada tot aud si vad Bon Jovi. Ba un film, ba o melodie… Saptamana aceasta sa fie a lui! Si cine nu a auzit de Bon Jovi? Aveam in liceu o frumusete de poster cu el si cu Cindy Crawford pe usa camerei (care parca nu mai e atat de minunat acum – foto) si ascultam Bon Jovi cu mare incantare datorita prietenei mele care il iubea. Poate ca tocmai amintirile acelea m-au facut sa imi placa atat de mult… Amintiri, amintiri!

Melodia asta poate nu e cea mai tare, insa e revigoranta! Tocmai buna pentru ridicat moralul si incarcat bateriile cu zambete.

Bon Jovi – Have A Nice Day

Tags: amintiri, bon jovi, clipa de muzica, have a nice day