In urma voturilor voastre, cartea pe care o citim este Asasin la feminin scrisa de Monica Ramirez. Nu ma laud ca as fi citit-o, abia am cumparat-o! Dar voi reveni cu detalii. Partea care mi-a starnit curiozitatea initial este:

Prima ta misiune este să alegi o femeie din cadrul SSO și să o seduci.
Alex se făcu roșu ca racul și, pentru o clipă, dădu impresia că o să sară ca fript de pe scaun. Rămase așezat, controlându-se cu un efort vizibil.
-Asta-i tot? Arcui el o sprânceană în semn de întrebare.
La sfârșit fiecare dintre voi va relata amănunțit despre experința avută.
…
-Cât am la  dispoziție pentru selecție și seducție?
-Două zeci și patru de ore.
-Începând de acum?
-Da

Voi ati citit-o? Aveti de gand? Va astept la discutii aici.

Cartile aflate acum la vot sunt carti pe care unii dintre voi le-ati citit. Poate doriti sa le recititi, poate doriti sa le comentam impreuna…

Inainte de toate, va astept aici cu voturile voastre. Alegem cartea lunii octombrie si, mai apoi, le luam la comentat, una cate una!

Dupa cum va spuneam mai sus, timpul in clubul nostru, al cititorilor in serie, se scurge altfel! Va invit sa ne lasati propunerile voastre pentru cartea lunii noiembrie. Tema este: filme bune, carti si mai si. Acum propuneti-ne carti ecranizate care v-au impresionat si care vor intra la votul de luna viitoare. Mai multe detalii aici.

Cartea lunii august este Ecouri de dincolo de moarte scrisa de Johan Theorin. Pe cat de intunecat este titlul pe atat de multe laude a primit aceasta carte!

A disparut un baietel din insula suedeza Oland.
S-a intamplat cu 20 de ani in urma. Mama lui, Julia Davidsson, si familia l-au cautat peste tot. Nu au mai gasit nici cea mai mica urma. Acum, tatal Juliei a primit un pachet prin posta. In el, invelita cu grija, se afla una dintre sandalele lui Jens – cu care baietelul era incaltat in acea ultima dimineata din viata lui. Participa si tu la discutii aici!

Pentru ca in septembrie vom face pe detectivii, luna aceasta votam carti politiste. Care carte va iesi pe primul loc, depinde doar de voi.

Puteti vota aici cartea pe care o preferati, indiferent ca ati citit-o sau intentionati sa o cititi!

Pentru votul de luna viitoare asteptam propuneri de carti deja citite! Spune-ti-ne ce carti v-au placut si stiti sigur ca merita a intra la vot. Mai multe detalii gasiti aici.

Luna trecuta am primit cu drag propunerile de carti, recomandarile, recenziile si comentariile voastre. Pentru toate acestea am premiat cel mai activ serial reader cu o carte minunata: Si daca e adevarat , de Marc Levy.

Luna aceasta povestea se repeta, o alta carte de citit, alte carti de votat…

Cartea lunii: Ingerul noptii, scrisa de Becca Fitzpatrick.
“Un juramant sacru
Un inger cazut
O dragoste interzisa
In mijlocul unul stravechi conflict intre nemuritori si ingerii cazuti, Nora trebuie sa-si infrunte temerile si sa lupte pentru viata si dragostea ei, iar o alegere gresita o poate costa viata.”

Daca va plac ingerii si povestile de acest gen si, cel mai important, daca ati citit au aveti de gand sa cititi cartea, va astept in club pentru a discuta despre ea.

Pentru cartea lunii viitoare avem patru propuneri delicioase! Nu ramane decat sa votati cartea pe care o doriti a fi citita si comentata pe parcursul lunii si, de ce  nu, sa puneti restul de carti in bagaj.

Votul il puteti acorda cartii preferate aici.

Propunerile pe care le asteptam de la voi pentru votul de luna viitoare, implicit pentru cartea lunii august, sunt ceva mai aparte:

Cu atatea targuri de carte, mai mult ca sigur a crescut numarul cartilor din biblioteca, si implicit, s-a marit si lista de lectura. Vrem sa stim ce titluri v-au atras atentia, oricat ar fi fost de multe (chiar si 17!). Nu avem o limita pentru propuneri. Cu cat mai multe, cu atat mai bine… si mai greu de ales cele patru carti care intra la vot.

Asteptam propunerile voastre cu mare interes. Mai multe detalii despre cum si ce fel gasiti aici.

Cu toate astea vremea nu e o piedica, nicidecum! Atunci cand citesti vremea e lasata intr-un plan secund. Stiti la ce ma refer, nu?

Ok! Haideti sa ma intorc la ce vroiam initial sa va povestesc. Ce se intampla luna aceasta pe SR…

Luna mai este luna literaturii puternice. Este luna in care citim Bastarda Istanbulului, cartea scrisa de Elif Shafak, o femeie puternica, o femeie care are ceva de spus si merita cu siguranta sa fie citita. Am recomandat acum ceva timp discursul tinut de Elif Shafak la TED. Va invit sa-l revedeti aici. Mai mult decat descrierea cartii, m-a convins chiar autoarea ca aceasta carte merita citita.

Daca ati citit cartea, daca doriti sa o cititi, daca v-a placut mesajul autoarei va asteptam la discutii in site.

Propunerile pentru cartea lunii iunie isi asteapta voturile. Ce vom citi luna viitoare? SF sau Fantasy? Alegerea e a voastra… nu trebuie decat sa votati: The Club of Serial Readers.

Si, dupa cum stiti, noi suntem cu 2 pasi inaintea verii, ne pregatim pentru vacanta!

Aici pe Serial Readers am ajuns cu propunerile in luna iulie, asadar in plina vara. Si da, poate ca vremea de afara, momentan, nu va duce cu gandul la plaja, dar haideti sa pacalim un pic ploaia si sa aducem vacanta mai aproape prin lectura.

Asteptam propunerile voastre pentru votul de luna viitoare si, implicit, cartea lui iulie! Aflati ce si cum de aici.

“Forever young, forever perfect, forever cursed.”
Luna aceasta vom povesti despre capodopera lui Oscar Wilde, despre Portretul lui Dorian Gray. Daca ati citit cartea, ati vazut filmul sau ambele, asteptam comentariile voastre aici . Ce impresie v-a lasat, care v-a impresionat mai tare: cartea sau filmul? De ce ar trebui sa vada filmul cei care au citit cartea si de ce ar trebui sa citeasca cartea cei care au vazut filmul? Multe de povestit si impartasit!

Mai mult de atat, va asteptam cu voturile voastre pentru cartea pe care ati vrea sa o citim luna viitoare… Vedeti care sunt titlurile propuse: The Club of Serial Readers.

Si, ca sa va arat ca suntem foarte aproape de vara, va invit la propuneri pentru cartea lunii iunie! Da, ce carti vreti sa intre la votul lunii mai, pentru cartea lunii iunie!

Iunie nu este numai prima luna de vara (calendaristica), ci si luna cand “fantasy-iile” devin realitate. Suna SF? Atunci e bine, pentru ca am decretat iunie ca fiind luna SF & Fantasy.

Suna complicat? Nu este deloc! Va invit sa aflati mai multe despre propuneri aici.

“Aici este Paradisul?” “Nu domnisoara, e dupa colt.”

Se intampla uneori ca la finalul unei carti sa ramai cu privirea pironita intr-un punct si imagini sacadate sa ti se intoarca si sa-ti joace prin fata ochilor ca intr-un dans al ploii. Dar nu cheama ploaia, nicidecum, iti cheama simturile pentru ca sunt amortite de atata uimire.

Acum, dupa ce am terminat de citit Paradisul de dupa colt al lui Mario Vargas Llosa, am ramas intr-un moment din acela de uimire, impresionata de puterea cuvantului, a imaginii, a unui Paradis in jurul caruia s-au tesut povesti. Numele cartii nu numai ca are un sens, dar si coperta si-a primit insemnatatea cuvenita in ochii mei si rezoneaza cum nu se poate mai frumos cu cele doua povesti impletite de autor.

La ce va duce cu gandul Paradisul de dupa colt? Pe mine m-a purtat in multe directii, numai in cea potrivita nu. Cartea are la baza un joc de copii, numit simplu “Paradisul de dupa colt”, e un joc care ii leaga peste timp pe cei doi protagonisti, Flora Tristan si Paul Gauguin, bunica si nepot. In esenta amandoi sunt in cautarea propriului Paradis, a unei lumi perfecte, ideale si acest joc este puntea de legatura intre ei. Nu se cunosc, Flora nu va sti niciodata de existenta lui Paul, iar Paul va stii de Flora din povestile altora, din cartile ei.

Va intrebati acum ce legatura e intre cei doi, cum se asterne pe hartie cuvantul. M-am intrebat si eu la inceput. Am fost putin ametita de stilul autorului, de prezentul si trecutul care se intrepatrundeau ca intr-un joc… acum eram aici, doua fraze mai incolo eram cu ani in urma. Felul in care se adreseaza cititorului pentru ca in secunda urmatoare sa se adreseze personajului m-a luat din nou prin surprindere. Dar odata ce m-am obisnuit cu acest stil am realizat cat de bine a reusit Llosa sa-si apropie cititorii de personaje chiar prin aceste mici trucrui, jocuri literare. Fiecare capitol te face sa vrei sa afli mai mult, si pentru ca un capitol ii era dedicat Florei, urmatorul lui Koke – Koke era pronuntia tahitiana a numelui sau, Gauguin – simti un impuls de a sari bucata de viata a celuilalt personaj pentru a vedea ce se intampla cu primul. Cele doua povesti au mers in paralel, fiecare cu perioada ei, Flora pana la mijlocul secolului XIX si Koke dupa jumatatea acestui secol. Legatura dintre ei e una cat se poate de simpla, aspiratia catre paradiziac a celor doi, fiecare aflat pe drumul sau cu idealurile proprii si apoi decaderea brusca dar inevitabila.

Prin povestea Florei ne este creionata o perioada sumbra din istorie, perioada in care ea isi incepe lupta de emancipare a femeii dar si a muncitorilor. Este cea care a scris cartea Uniunea Muncitoreasca si care, prin prisma trairilor proprii, a lipsurilor si experientei dureroase isi face drum intr-o lume a barbatilor pentru a crea societatea ideala. Pe de alta parte, Koke este cel care porneste in viata cumva trimufator, are o perioada in care traieste ca un burghez, are un loc de munca bine platit, isi intretine familia si promite mult in cariera. La un moment dat insa, acesta face cunostinta cu arta si destinul lui de artist incepe sa prinda contur.

Nu voi intra in detalii, insa trebuie sa mentionez ca Llosa nu numai ca a redat o bucata de istorie, dar a pus pe hartie viata unui mare artist. Auzisem de Gauguin, da. Unul dintre marii pictori postimpresionisti, dar cam atat. Citind aceasta carte am patruns in lumea lui, in viata lui, in picturile lui. Si poate ca nu ar fi avut acelasi impact daca totul ar fi fost fictiune. Faptul ca m-am putut opri din cand in cand pentru a cauta tablourile pe care Llosa le descria atat de bine, mi-a confirmat pentru a nu stiu cata oara ca scriitorii sunt si ei pictori, iar unealta lor este cuvantul. Pentru cei care sunt familiarizati cu tablourile lui Gauguin, cartea vine cu povestea fiecarei capodopere. De ce a pictat asa, ce a simtit, care era legatura cu modelele lui.

( Manao tupapau - este infatisata una dintre sotiile sale tahitiene, Teha’amana)

Daca Flora este plasata intr-o lume a oraselor mari, in mizeria timpurilor respective, daca ea se lupta pentru o viata mai buna pentru semenii ei, Koke pe de alta parte renunta la lumea burgheza pentru una primitiva. Pentru el Paradisul se afla in lucrurile simple, in oamenii simpli, bastinasii, de aceea majoritatea picturilor sale infatiseaza viata din Tahiti, oamenii de acolo, culoare si placere.

Amandoi au cautat Paradisul intr-o lume si cealalta. Fiecare dintre ei s-a lovit puternic de bucati presupuse de Paradis si a pasit mai departe oblojindu-si ranile ramase mereu deschise. Au intrebat din colt in colt “Unde e Paradisul?” si voci mute le-a raspuns ca e dincolo, mai incolo, dupa un colt fictiv. Paradisul Florei a fost in munca ei, in anii in care a pasit spre un scop maret. Paradisul lui Koke a fost in munca lui, in creatie, urmarea unor idealuri proprii care i-au atras oprobiul lumii.

As scrie despre cartea asta la nesfarsit, despre personaje, despre peisaje, tablouri, stil de viata, trairi, sentimente, despre inceputul si sfarsitul unor vieti marete. M-a impresionat cum nu as fi crezut. Desi la inceput am gasit povestirea destul de rece, de trista, de obiectiva, am descoperit pe parcurs un sentiment de parere de rau pentru nefericirile lor si am multumit ca traiesc in zilele noastre si nu acolo, intr-un trecut in care viata parea uneori o pedeapsa si nu un dar.

Cartea are sclipiri de geniu, iti intra pe sub piele ca o ploaie rece, te doare, te intristeaza, dar in acelasi timp te impresioneaza pana la lacrimi. Sunt presarate mici picanterii care te introduc in saloanele timpului, intre artistii impresionisti. M-am intrebat multe pagini la rand cine era Olandezul Nebun – bunul prieten al lui Gauguin, pentru a afla ca era nimeni altul decat Vincent van Gogh, un alt mare geniu al timpului. Si am aflat de ce si-a taiat acesta urechea. Asta, sa zicem ca a fost un bonus. M-am intrebat mereu de ce a facut artistul acest gest necugetat si iata ca Llosa mi-a raspuns pe neasteptate.

Va recomand acesta carte! Nu numai ca o veti iubi, dar, la final, o veti aseza in raft cu acea satisfactie de a fi citit o capodopera.

Paradisul de dupa colt, de Mario Vargas Llosa

Editura Humanitas

A fost un an plin, un an in care am citit impreuna carti superbe, de neuitat, carti pe care le-am comentat – mai mult sau mai putin – carti care ne-au impresionat, unele pana la lacrimi… Va mai amintiti?

Iata cartile lui 2010…

Ianuarie: Cartea fara nume, scrisa de Anonymus

Februarie: Unde esti?, de Marc Levy

Martie: Eleganta ariciului, de Muriel Barbery

Aprilie: Cismigiu & Comp., de Grigore Bajenaru

Mai: Elogiu mamei vitrege, de Mario Vargas Llosa

Iunie: Marile Sperante, de Charles Dickens

Iulie: Frunctul interzis , de Nedjma

August: Dragostea in vremea holerei, de G.G. Marquez

Septembrie: Amantul doamnei, de Chatterley D. H. Lawrence

Octombrie: Secretul,de Rhonda Byrne

Noiembrie: Hotii de frumusete, de Pascal Bruckner

Decembrie: Invingatorul este intotdeauna singur, de Paulo Coelho

Speram ca noul an sa ne aduca tot atatea carti frumoase, de neuitat, carti care sa ne ajunga la suflet si pe care sa le comentam impreuna!

Luna aceasta o serbam citind Elogiu mamei vitrege, de Mario Vargas Llosa. Inca nu am reusit sa pun mana pe ea, insa abia astept sa o dau gata. In cazul in care ati citit-o sau ati auzit ceva de ea, lasati-ne si noua un comentariu aici (luna asta cele mai bune comentarii vor fi premiate!).

Propunerile pentru luna iulie or sa fie conform gradelor din termometre, fierbinti! Va asteptam cu propuneri de titluri incendiare aici.

De asemenea, nu uitati sa votati cartea lunii iunie! Cartea fantasy e la putere… Tu decizi ce citim, aici.

“Poate ca asta inseamna viata: a urmari clipe care mor.”

Am vrut initial sa fac o recenzie cartii Eleganta ariciului, dar imi dau seamna ca este ea insesi o recenzie a vietii. Este viata privita din doua unghiuri de varste diferite. Aceste unghiuri ajung sa se cunoasca, si astfel sa priveasca prin ochii celuilalt. Apoi, la urma, unul moare iar celalalt alege sa traiasca, desi, cu putin timp in urma al doilea isi dorea moartea pe cand primul abia descoperea viata.

Cam alambicata treaba, nu? Va intrebati poate de ce poarta acest titlu… nu voi dezvalui acest lucru. Am descoperit in paginile cartii ce inseamna eleganta ariciului, am descoperit frumusetea ce se ascunde in lucrurile pe care nu indraznim sa le privim sau pe care pur si simplu nu le vedem. Am descoperit ca nu este o varsta dedicata iubirii sau mortii, amandoua te iau prin surprindere cand te astepti mai putin. Si veti spune ca “stiam asta deja”. Ok, stiam, dar ne gandim vreodata? Poate da, poate nu. Dar de cele mai multe ori nu ne pasa, mergem inainte nepasatori la ce se intampla in jur si abia in momentele critice apreciem ce avem… sau, in cel mai trist caz, am avut.

Renee si Paloma sunt cele doua unghiuri de care va vorbeam mai sus. Daca v-as spune ca ele sunt protagonistele, o doamna de cincizeci si ceva de ani si o fetita de doisprezece ani, probabil ati renunta sa ma ascultati deja plictisiti de o poveste nespusa inca. Dar tocmai asta m-a intrigat pe mine, ce ar avea de spus aceste “doua unghiuri”. Au avut… si inca multe!

Va recomand sa cititi Eleganta ariciului, e o carte superba. Si-a meritat cu siguranta titlul de cartea lunii martie si i-as mai zice carte de suflet, de recitit.

Eleganta ariciului, de Muriel Barbery
Editura Nemira